Cautare bloguri

Institutul Mises Romania

Limk: https://mises.ro/

Descriere: libertarieni in Romania? Poate cred ca e acelasi lucru cu libertinii !

Ultimele postari

  • Data postare: 20.04.2019 14:35:28

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    Explicatii hayekiene la problema ostilitatii fata de comert si comercianti

    In lucrarea The Fatal Conceit (1988), Friedrich Hayek ofera cateva explicatii interesante la atitudinea relativ ostila, in general, fata de comert si comercianti. In esenta, acestia n-au avut parte de o atitudine favorabila de-alungul istoriei dintr-un motiv legat de misteriozitatea si necunoasterea legilor care guverneaza fenomenul comercial. Sau chiar o anumita teama de aceste legi.


    In parte, asta s-a datorat – spune Hayek, incercand o pozitie de neutralitate teologica – unui primitivism religios, antropomorfism sau animism, adica atribuirea de insusiri umane obiectelor, fenomenelor si divinitatii, fapt explicabil psihologic ca o reactie la necunoscut. In economie, animismul intervine atunci cand conferim unui fenomen precum comertul si efectelor sale un caracter deliberat, de a fi creatia unei minti, un designer, deci postulam in mod necesar si un deliberator.



    If we give to the complex structures resulting from the interaction of individual economies a name that suggests that they are deliberate constructions, this yields the personification or animism to which, as we have seen, so many misconceptions of the processes of human interaction are due, and which we are at pains to escape (p. 111).



    In domeniul economic (si, ca subdomeniu, cel comercial) desi se observau unele legi la lucru (abundenta unor bunuri scade preturile, raritatea altora ridica preturile, valoarea permanent in schimbare a bunurilor) faptul ca pareau a fi necontrolate, neorganizate de nimeni genera teama. Asta ar explica de ce uneori, comerciantii, prin abilitatea lor de a specula diferentele intre preturi si de a intui vadurile comerciale, erau priviti cu suspiciune si teama, la care se adauga si potentialul lor coroziv pentru substratul cultural local.



    They engaged in something like the transformation of the non-material in altering the value of goods. How could the power of things to satisfy human needs change without a change in their quantity? (p. 90)


    The mysteries of the trades» meant that some gained from knowledge that others lacked, a knowledge the more mysterious in that it often dealt with foreign – and perhaps even disgusting – customs, as well as unknown lands: lands of legend and rumour (p. 91).



    Trebuia ca in spatele unor astfel de activitati sa stea o magie, sau cel putin ceva de natura oculta. Utilizarea de catre insusi Adam Smith a expresiei mana invizibila, care este practic un fel de ethos al ordinii pietei, tradeaza aceeasi credinta, ca in mod necesar lucrurile nu pot fi de capul lor. Iar daca nu sunt de capul lor, trebuie ca in mod necesar sa fie controlate de o forta oculta.



    Such distrust and fear have, since antiquity and in many parts of the world, led ordinary people as well as socialist thinkers to regard trade not only as distinct from material production, not only as chaotic and superfluous in itself, not only as a methodological mistake, as it were, but also as suspicious, inferior, dishonest, and contemptible (p. 90).



    Hayek demonstreaza cum inclusiv scepticismul intelectualilor fata de comert si comercianti, se bazeaza in profunzime tot pe o credinta animista, de invocare a unei ratiuni supreme unificatoare, atotcuprinzatoare a fenomenelor economice si sociale. Echivalentul crestin al acestei idei ar fi ca Dumnezeu nu doar dispune ci si ordona cum sa se desfasoare comertul, predetermina evolutia economica si sociala, ceea ce nu doar ca anuleaza libertatea fiintei de a actiona, dar o si absolva de potentialele consecinte, de vreme ce nu are capacitatea de a alege.


    De aici si ideea ca in spatele acestor fenomene trebuie sa stea un ordonator, un planificator. Astfel, autorul ajunge la concluzia ca este explicabil de ce majoritatea intelectualilor sunt soci

    Link: https://mises.ro/1272/explicatii-hayekiene-la-problema-ostilitatii-fata-de-comert-si-comercianti

  • Data postare: 19.04.2019 17:59:48

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    Mic tratat de ipocrizie democratica

    Pentru cine crede ca statul democratic isi trateaza cetatenii ca subiecti de drept.

    Daca voteaza iesirea din UE, se cheama ca cetatenii nu stiu ce fac, sunt needucati politic. Daca totusi se intampla e vorba de un accident al democratiei

    Daca voteaza partide extremiste, se cheama ca cetatenii, din nou, n-au educatie politica si nu stiu ce voteaza

    Daca ar fi sa viram banii europeni direct in buzunarele cetatenilor, se cheama ca acestia sunt prea prosti ca sa stie ce sa faca cu ei

    Daca ar fi sa privatizam sistemul de pensii, se cheama ca cetatenii sunt, din nou, mult prea prosti si ignoranti ca sa se priceapa la investitia in propriul viitor

    Daca ar fi sa lasam cetatenii sa aleaga standarde monetare alternative la fiat standard-ul actual, se cheama ca ei pot destabiliza, pune in pericol sistemul financiar-bancar

    Daca ar fi sa privatizam sistemul de educatie se cheama ca parintii (altminteri buni votanti) nu pot cunoaste cu adevarat nevoile educationale ale odraslelor lor (chiar si atunci cand parintii sunt profesori cu patalama de la stat)

    Daca ar fi sa intrebam cetatenii despre dezirabilitatea prezentei tarii noastre pe anumite fronturi de razboi cu care n-avem nici in clin nici in maneca, se cheama ca nu cunosti jocul geopolitic si duci liberalismul la extrem

    Daca ar fi sa privatizam actiunile de sustainable development, adica sa le dezetatizam, se cheama ca cetatenii singuri nu pot actiona in aceasta directie, ei fiind niste irationali consumatori de carne, paduri, plastice, motorina, haine facute cu mana copiilor etc.

    Daca ar fi sa liberalizam piata produselor narcotice se cheama ca cetatenii devin brusc o masa de exaltati care vor sfarsi innecati de praful de coca

    Daca ar fi sa se puna problema unui referendum privind legalizarea relatiilor homosexuale, se cheama ca cei care-l organizeaza si participa votand NU nu sunt suficienti de progresisti si deschisi la minte. Daca totusi asta se intampla, va fi vorba doar de un accident al democratiei

    Daca ar fi sa ne relaxam in privinta dezechilibrelor balantei de plati, se cheama ca cetatenii nu pot cunoaste in mod real ce trebuie produs/importat/exportat.

    Daca ar fi sa intrebam parintii daca acestia doresc sau nu sa-si vaccineze copiii, se cheama ca alegerile lor nu pot fi legitime pentru ca nu cunosc toate datele problemei, multi dintre ei fiind parinti neglijenti la sanatatea propriului copil

    Daca ar fi sa intrebam cetatenii prin referendum daca sunt de acord cu primirea de emigranti, se cheama ca e un referendum rasist, xenofob si incompatibil cu principiile organizatiilor internationale si lumii democratice. Referendumul ar fi iarasi candidat la pozitia de accident al democratiei.

    Daca ar fi sa lasam consumatorii sa evalueze si actioneze in cazul prejudiciilor produse de distorsionarea concurentei pe piata (monopoluri, carteluri etc.) se cheama ca acestia nu cunosc bine domeniul si implicatiile sale in ansamblu si oricum n-au puterea economica necesara si faca diferenta

    Daca ar fi sa liberalizam piata anchetelor penale pentru a avea acces la cercetari independente privind coruptia, se cheama ca cetatenii nu se pot ocupa de astfel de actiuni, caci nu sunt scoliti in sensul acesta

    Daca ar fi sa liberalizam piata serviciilor de sanatate (preturi si productie) se cheama ca cetatenii, prin alegerile lor ca si producatori sau consumatori, vor contribui in mod nefericit la scumpirea produselor si serviciilor si astfel la privarea de sanatate a anumitor categorii

    Pentru toate acestea si pentru mai multe, ti se cere votul nu pentru a produce o schimbare, ci pentru a pastra status-quo-ul in privinta drepturilor tale fundamentale: a mentine monopolul statului pe toate aceste domenii. Esti atat de bun si de pretios la vot pentru ca nu demonstrezi ca iti poti recupera libertatile economice. Un politician care te respecta foarte mult in preajma alegeril

    Link: https://mises.ro/1271/mic-tratat-de-ipocrizie-democratica

  • Data postare: 25.03.2019 13:27:32

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    Economia pentru tineri intre 12 si 102 ani

    Economia pentru tineri intre 12 si 102 ani cu Aventurile lui Jonathan Gullible. O odisee a pietei libere de Ken Schoolland

    Ludwig von Mises a spus in repetate randuri ca economia este una dintre cele mai tinere stiinte. Acest lucru se vede si din faptul ca nu este inclusa in corpul de studiu aferent culturii generale (clasele 1-12) decat sub forma unei singure materii (exceptand liceele cu profil economic). De asemenea – si ca o consecinta a celor spuse anterior – nivelul de cultura economica generala al populatiei este destul de scazut, rationamentele economice sanatoase neavand o circulatie prea larga. Dimpotriva, mai degraba intuitiile – cel mai adesea eronate – sunt cele care guverneaza opinia publica in problemele cu caracter economic. Or, una din caracteristicile economiei este si aceea ca este foarte adesea contraintuitiva: intermediarii reduc costurile, nu le cresc; schimburile reciproc avantajoase nu pot fi cele echivalente; economiile coerente si coordonate nu sunt cele planificate, ci cele libere; cineva care este in termeni absoluti inferior ca eficienta in toate domeniile, are totusi avantaje comparative in domeniile in care inferioritatea sa este mai putin pronuntata; politicile macroeconomice de stabilizare a economiei au, mai degraba, efect destabilizator etc.

    Un dezavantaj pedagogic al economiei – dupa cum poate se vede deja din exemplele de mai sus – este si faptul ca e o stiinta abstracta. Actiunea umana, nevoile, schimbul, banii, cererea si oferta, falimentul, criza etc., nu sunt notiuni care sa poata fi toate exemplificate simplu sau aratate in sala de clasa asa cum un medic chirurg poate indica organele corpului uman servindu-se de un manechin sau de un mulaj. Prin urmare, textele care transmit cunostinte economice prin exemple cat mai vii sunt cu atat mai importante. De acest fel este si Aventurile lui Jonathan Gullible. O odisee a pietei libere a profesorului Ken Schooland din Hawaii. Prin intermediul unei povestiri in genul Calatoriilor lui Gulliver a lui Jonathan Swift, autorul introduce intr-o maniera mai simpla si poate mai fireasca, servindu-se de instrumentul povestilor, importante notiuni economice – si in general de filozofie politica sau stiinte sociale. Astfel, fie ca e vorba de risipa de resurse urmarind himera ocuparii, sugerata prin arestarea si condamnarea femeii care a indraznit sa taie copaci cu securea, zadarnicind eforturile meritorii ale unui grup de barbati inarmati cu bete; de tragedia comunelor, vazuta la lucru in povestea baltii apartinand tuturor si nimanui anume, cu peste in curs de rapida si inevitabila epuizare; sau de intalnirea cu periculoasa banda democratica – prin intermediul calatoriei imaginare a lui Jonathan de-a lungul unei ciudate insule sunt explicate concepte economice, politice si sociale dintre cele mai fundamentale. Caracterul viu al intamplarilor povestite favorizeaza intiparirea in minte a ideilor de baza, care pot astfel fi usor intelese, retinute si redescoperite ulterior in exemple din viata reala chiar si de catre cei mai tineri invatacei.

    Prin urmare, ii asteptam pe cei tineri (peste 12 ani) la o imprietenire cu economia. Cum vom utiliza si textul in engleza (in mod intentionat si programatic) – disponibil aici, vom pune o caramida si la abilitatile lingvistice. Si chiar daca acest curs este dedicat in special tinerilor, nu-i vom respinge nici pe tinerii de varstele a doua sau a treia, caci interactiunea cu cei de alte varste are la randul ei proprietati educative ignorate in scoala moderna. Se vede din avion, credem, ca acest produs educational este dedicat si celor care se educa acasa sau in familie (homeschooleri). Va asteptam!

    Mai multe informatii aici.

    Link: https://mises.ro/1270/economia-pentru-tineri-intre-12-si-102-ani

  • Data postare: 25.03.2019 13:09:17

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    Misterele activitatii bancare si ale crizelor economice

    John Taylor Gatto spunea undeva ca intre deficientele majore ale sistemului educational contemporan se numara si aceea ca nu ii pregateste pe tineri sa inteleaga si sa se descurce in marile sisteme sociale care le vor marca, direct sau indirect, viata dupa scoala: armata, biserica, politia, fiscul, sistemul medical, parlamentul, guvernul, sistemul judiciar si in general autoritatile centrale, asociatiile de locatari, autoritatile locale, sistemul de pensii etc. In astfel de sisteme nestudiate si neintelese, tinerii, altfel intens scolarizati, ajung ulterior in buna masura cetateni captivi. Cam ca niste veritabili hamsteri, agitandu-se neputinciosi si angoasati in rotile diverselor structuri sociale, la mila Domnului, in concurenta si ea cu eforturile de tip antreprenoriat politic ale celor care, intelegand sistemele, vor sa le foloseasca pentru a trai, vorba lui Frederic Bastiat, pe seama celorlalti.

    Unul dintre aceste sisteme este si cel monetar-bancar. Astazi aproape toata lumea are un card bancar de debit (si un cont bancar aferent); multa lume are credite ipotecare sau imobiliare sau de consum; multi au (prin strainatati) venituri in alte valute decat leul etc. Asa incat, fenomene precum inflatia, cursul de schimb sau rata dobanzii le afecteaza cat se poate de direct avutia, veniturile si nivelul de trai. E, prin urmare, un semn de minorat intelectual (dar nu numai), a nu intelege cat de cat cadrele in care se determina sau se formeaza aceste fenomene si magnitudini economice.

    Programul Misterele activitatii bancare si ale crizelor economice le propune participantilor parcurgerea si discutarea a doua texte clasice ale traditiei austriece de analiza economica: Murray N. Rothbard, The Mystery of Banking si colectia editata de Richard M. Ebeling, intitulata The Austrian Theory of the Trade Cycle (cu texte scurte si la obiect din Mises, Rothbard, Hayek, Haberler si Garrison).

    The Mystery of Banking este una dintre cartile subestimate si sub utilizate ale lui Murray Rothbard. Asa cum Ce le-a facut Statul banilor nostri? este probabil cea mai buna introducere in tema monedei, cartea aici propusa este cea mai scurta si sigura ruta de a intelege, in interconectarea lor, banii, bancile comerciale si banca centrala. Subtilitatile greu accesibile ale teoriei monetare cumulate cu tehnicalitatile cu iz magico-tehnocrat ale activitatii bancare (ambele ridicate la patrat cand vine vorba de institutia moderna a bancii centrale) fac din acest domeniu un taram neprietenos, ostil. Iar opinia publica fata cu el un taram fertil pentru neintelegeri, mituri, erori mai mult sau mai putin grosolane, laolalta cu suparari cand nu e cazul si cu totala lipsa de suparare acolo unde ar fi cazul. Ca in toate domeniile in care a scris, si-n acesta – poate mai ales in acesta – Rothbard vantura rapid ceata care obscurizeaza peisajul, punand repede si temeinic bazele intelegerii banilor si a pietei pe care se formeaza pretul lor, adica puterea de cumparare a banilor, prin jocul clasic intre cererea si oferta de bani (la randul lor, simplu si clar tratate si explicate). De asemenea, activitatea bancara este si ea explicata pornind de la operatiunile pure care-i dau sens (depozitarea si intermedierea de credit), dar si amestecarea acestora in formula contemporana de functionare a sistemului, care poarta numele – cumva tabu – de rezerve fractionare. Cum acest tip de activitate bancara are probleme inerente de stabilitate si viabilitate, Rothbard are pregatit gata terenul de introducere a notiunii de banca centrala, care devine astfel institutie si pas logic necesare in viabilizarea sistemului. Daca v-ati pus vreodata intrebari de tipul: trebuie necesarmente sa existe o banca centrala? daca da, de ce anume? daca nu, de ce au mai aparut, totusi? si, pana la urma cum au aparut primele si principalele banci centrale? – atunci cartea lui Rothbard este locul unor raspunsuri clare, inteligibile si simple (in cel mai bun sens al cu

    Link: https://mises.ro/1269/misterele-activitatii-bancare-si-ale-crizelor-economice

  • Data postare: 15.02.2019 15:40:46

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    Rothbard despre ce poate si ce nu poate face sau spune un adevarat liberal

    Criticand, in ultimul capitol al Manifestului libertarian, doua pozitii opuse, sectarismul de stanga si oportunismul de dreapta, Rothbard ofera urmatorul scurt ghid de conduita pentru activistii si politicienii liberali:

    Daca, asadar, liberalul trebuie sa fie adeptul atingerii imediate a libertatii si abolirii etatismului, si daca gradualismul in teorie este contradictoriu cu acest tel primordial, ce alta pozitie strategica mai poate lua un liberal in lumea de azi? Trebuie sa se limiteze neaparat doar la a sustine abolirea imediata? Masurile de tranzitie, pasii practici catre libertate, sunt in mod necesar ilegitime? Nu, pentru ca astfel ar cadea in cealalta capcana strategica, cea a sectarismului de stanga. Daca liberalii au fost prea des oportunisti care pierd din vedere sau isi submineaza telul ultim, exista si unii care au gresit in directia opusa: temandu-se si condamnand orice avans spre idee ca pe o inevitabila tradare a telului insusi. Tragedia este ca acesti sectanti, condamnand orice avans care nu ajunge la tel, nu fac decat ca telul insusi sa fie unul zadarnic si inutil. Oricat de incantati am fi cu totii sa atingem libertatea totala dintr-o singura lovitura, sansele realiste ale unui astfel de maret salt sunt limitate. Schimbarea sociala nu este intotdeauna infinitezimala si treptata, dar nici nu se intampla de obicei intr-o singura etapa. In respingerea oricaror abordari tranzitionale ale scopului, asadar, acesti liberali sectari fac ca insusi scopul sa fie imposibil de atins vreodata. Deci, sectarii pot, in ultima instanta, sa lichideze scopul pur in aceeasi masura ca oportunistii insisi.

    Este destul de ciudat ca una si aceeasi persoana, cateodata, baleiaza de la una din aceste erori opuse, la cealalta, in ambele cazuri dispretuind corecta cale strategica. Astfel, pierzandu-si cumpatul, dupa ani de zile in care si-a reiterat puritatea fara a face avansuri in lumea reala, sectarul de stanga poate sa sara direct in hatisul oportunismului de dreapta, in cautarea unui cat de mic avans pe termen scurt, chiar si cu costul scopului sau ultim. Sau, oportunistul de dreapta, fiind din ce in ce mai dezgustat de compromisurile sale proprii, sau ale colegilor, de abandonarea integritatii intelectuale si a scopurilor ultime, poate sari direct la sectarismul de stanga, deplangand orice ierarhizare a prioritatilor strategice pentru atingerea acestor scopuri. In acest fel, cele doua deviatii opuse se hranesc si intaresc una pe alta, si ambele zadarnicesc efortul de atingere a scopului liberal.

    Atunci, cum putem sti daca o jumatate de masura sau o cerinta de tranzitie ar trebui considerata un pas inainte sau condamnata ca tradare oportunista? Exista doua criterii de importanta vitala pentru a raspunde acestei intrebari cruciale: (1) ca, oricare ar fi cerintele tranzitionale, scopul ultim al libertatii sa fie intotdeauna avut in vedere ca tel dorit; si (2) ca nici un pas sau mijloc sa nu contrazica vreodata scopul ultim. O cerinta pe termen scurt poate ca nu ne va duce atat de departe pe cat ne dorim, dar trebuie sa fie intotdeauna compatibila cu scopul final; daca nu, scopul pe termen scurt va lucra contra scopului pe termen lung, iar lichidarea oportunista a principiului liberal se va fi activat.

    Mai multe, aici.

    Link: https://mises.ro/1268/rothbard-despre-ce-poate-si-ce-nu-poate-face-sau-spune-un-adevarat-liberal

  • Data postare: 14.02.2019 15:30:29

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    Doi la suta pentru Institutul Mises

    Donati 2% din impozitul pe venit Institutului Ludwig von Mises - Romania!

    Oricine a obtinut, in calitate de persoana fizica, un venit impozabil in anul precedent poate alege sa ajute Institutul nostru.

    Pentru a dona 2% din impozitul pe venit Institutului Ludwig von Mises - Romania, depuneti la Administratia financiara de domiciliu, pana la data de 15 martie 2019, declaratia de venit completata cu datele noastre:

    Asociatia Institutul Ludwig von Mises - Romania

    Cod unic de inregistrare: 14265750

    Cont in lei: RO87RNCB0090000677370001

    Formulare precompletate cu datele Institutului Mises:

    Pentru cei cu o singura sursa de venit (ex.: salariul de la un singur angajator pe toata durata anului):

    Declaratia 230 [pdf]

    Pentru cei cu mai multe surse de venit, se completeaza declaratia unica, electronic:

    - prin intermediul serviciului Spatiul privat virtual (SPV);

    - pe site-ul e-guvernare.ro, cu semnatura electronica calificata.

    Mai multe detalii aici.

    Pentru mai multe informatii, ne puteti contacta:

    Contact

    Avem nevoie de sustinerea dumneavoastra pentru a ne continua proiectele si a ne dezvolta. Celor care ne-au sprijinit in trecut le multumim calduros si aici. Sustinerea lor s-a concretizat in proiecte precum tiparirea in 2018 a tratatului Actiunea umana, iar 2019 va continua eforturile editoriale ale Institutului cu trei lucrari fundamentale de Murray N. Rothbard: Manifestul libertarian, Etica libertatii si Logica actiunii / Controverse economice.

    Link: https://mises.ro/1267/doi-la-suta-pentru-institutul-mises

  • Data postare: 05.02.2019 11:54:59

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    Despre protectia consumatorului

    Adesea, persoane care doresc sa demonstreze esecul pietei in a servi consumatorii intr-o maniera eficienta aduc in discutie diverse intamplari particulare. De pilda, magazinul X a intarziat livrarea produsului y, care fusese achitat in prealabil. Cand in sfarsit a fost livrat, era deteriorat si a fost nevoie de inlocuirea acestuia. Au urmat alte intarzieri, reclamatii, culminand cu plangere depusa la autoritatile statului, in urma careia lucrurile par sa se fi rezolvat. Concluzia desprinsa inevitabil de aici este ca antreprenorul pe piata libera este neinteresat de un individ si de a-l servi pe acesta cat de bine poate, ba din contra, il trateaza cu indiferenta si rezolva doleantele acestuia numai in umra interventiei binefacatoare a statului. In consecinta, pita libera nu este satisfacatoare si avem nevoie de un cadru institutional, etatic, puternic, care sa corecteze derapajele acesteia.

    Este important de amintit faptul ca teoria economica se ocupa cu studiul unor fenomene sociale complexe si, asa cum nu oboseste Mises sa repete, intelegerea lor necesita o cheie de interpretare. Nu este suficient sa analizam empiric faptele cu pretentia ca nu avem nici o teorie anume cu care le interpretam, ci le lasam sa vorbeasca de la sine. De fapt, acesta este riscul cel mai mare: sub aparenta unei impartialitati, a unei priviri obiective asupra lucrurilor, asa cum se infatiseaza ele, se ascund teorii ad-hoc, implicite, care dau sens distorsionat. Cu alte cuvinte, ceea ce sugereaza Mises este ca, in stiintele sociale, teoria cu care interpretezi fenomenele este la fel de importanta, daca nu mai importanta, decat observatiile pe care le faci. Lantul cauzal este adesea ascuns in complexitatea fenomenelor, indistinct, iar in lipsa busolei teoretice vom fi furati de peisaj.

    Daca revenim asupra cazului expus mai sus, observam din capul locului ca maniera in care a fost formulat are deja cel putin trei presupozitii implicite:
    1) ca firma in cazua actioneaza pe o piata libera;
    2) ca nu exista stimulente perverse sau efecte perverse cauzate de interventia statului, daca nu in sectorul respectiv, macar in celalalte sectoare conexe;
    3) ca interventia suplimentara a statului este cea care a rezolvat o problema, care nu a are vreo legatura cu interventii anterioare sau cu cadrul institutional in care ea a aparut.

    Prima presupozitie poate fi usor respinsa. Piata, in mod evident, nu este libera. Exista o puzderie de reglementari si interventii, incepand de la taxare, standarde tehnice, reglementarea concurentei, cerinte birocratice, terminand cu te miri ce. Daca ar fi sa punem o stamplia, ar fi cea de reglementare excesiva, nu de laxitate.

    Nici o interventie etatica nu este neutra si lipsita de efecte distorsionante asupra actiunii antreprenorilor si consumatorilor. Asadar, chair presupunand ca tranzactiile din retail ar fi complet libere, transferul efectiv de proprietate trebuie mijlocit prin alte activitati economice, cum ar fi, pentru a da un exemplu, sectorul bancar – prin care se face plata – si sectorul transporturilor – prin care este livrata marfa. Deteriorarea produselor pe perioada transportului si intarzierile aparute pot fi usor puse pe seama calitatii drumurilor si a supra-aglomerarii acestora, acestea doua fiind externalitati negative ale monopolului statului asupra infrastructurii.

    Ultima presupozitie este poate si cea mai interesanta: necesitatea interventiei coercitive pentru a corecta derapajele pietei, prin aplicarea, de regula, a unei legislatii de protectie a consumatorilor. Raspunsul la o astfel de propunere ar trebui cautat mai intai in arhitectura sistemului juridic in care ne desfasuram activitatea. Pentru rezolvarea conflictului nu este nevoie decat de definirea clara si aplicarea stricta si ferma a dreptului de proprietate. Daca A ii transfera lui B o suma de bani pentru ca B sa-i livreze lui A un anume bun x, atunci nerealizarea transferului de la B cat

    Link: https://mises.ro/1266/despre-protectia-consumatorului

  • Data postare: 01.02.2019 14:10:50

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    Este fixarea preturilor de revanzare o actiune incriminabila?

    Este fixarea preturilor de revanzare o practica anti-concurentiala, anti-piata? Categoric nu. Cateva motive. In primul rand pentru ca ele sunt fundamentate pe un calcul economic, atat la furnizor cat si la retailer. Fiecare isi estimeaza potentialul profit din fixarea pretului de revanzare. Nu este deci o actiune arbitrara, sau lipsita de sens economic.

    De la fixarea pretului de revanzare si pana la acceptarea pretului final de catre consumator, aflat in fata raftului, e cale lunga, e incertitudine. La raft, consumatorii (daca sunt liberi sa aleaga si dispun de putere de cumparare, deci deduceti ce ar fi necesar din perspectiva macroeconomica, inflatie, taxe etc.) pot spune un NU hotarat (invalidand astfel presupusul aranjament anticoncurential intre furnizor si retailer) sau DA hotarat (considerand deci neproblematic aranjamentul).

    If, for example, the commodity to be price-fixed has few good substitutes in the short run, an increase in its price may increase the total revenues of the conspiracy and make price collusion financially rewarding. But if, as more often is the case, there is a plentiful array of products that might be substituted for the commodity that is being price fixed, the higher price may simply push marginal buyers to the relatively cheaper substitutes, and thus lower total conspiracy revenues. This consequence will encourage firms to break the agreement to maintain a uniform price since the agreement does not, apparently, work in their economic interest. (Dominick Armentano, Antitrust and Monopoly, 1982, p. 134)

    Iar daca cererea scade, acesta e ingredientul perfect pentru ruperea intelegerilor intre furnizor si retailer.

    A slight reduction in overall demand for the price fixed commodity may tend to weaken the price agreement; business recession is the natural enemy of successful price collusion. (Dominick Armentano, Antitrust and Monopoly, 1982, p. 134)

    As propune deci sa facem public modul in care Consiliul Concurentei s-a autosesizat sau a fost sesizat si de catre cine. Dar asta nu pentru ca ar conta foarte mult ca ratiune economica, ci pentru a putea observa cine anume declanseaza toate aceste nemultumiri. E relevant din perspectiva antreprenoriatului politic, adica daca cumva o firma, neavand ea acces la un contract cu retailerul, utilizeaza bratul coercitiv al legislatiei concurentiale, pentru a-si impiedica alt concurent sa semneze un astfel de contract. Consilul Concurentei nu ar trebui sa raspunda la astfel de solicitari.

    In plus, daca fixarea pretului de revanzare ar fi o practica incriminabila in sine, rezulta ca orice pret e incriminabil, el conditionand eventuala revanzare a produsului. Daca Georgel ii vinde lui Gigel un mar, chiar si fara impunerea unui pret de revanzare mai departe catre Irinel, Gigel, prin propria combinare a factorilor de productie va constata ca nu poate vinde marul sub un anumit pret. Deci raritatea si propriile anticipari antreprenoriale fac ca, oricum tu sa nu poti revinde la ce pret te taie capul. Cum raritatea si propriile anticipari nu pot fi parti intr-un proces, e mai facil de blamat o persoana, sau o firma.

    Poate contribui o amenda la scaderea preturilor sau impiedicarea cresterii lor? Tot atat de mult cat presiunea atmosferica poate creste sau urca in functie de o lege data de Parlament. Amenda doar schimba raportul de forte pe piata, dar politic, nu economic, si alimenteaza bugetul statului, aflat in impas in aceasta perioada.

    Este fixarea pretului de revanzare anti-concurentiala sau anti-piata? Nicidecum, el este fixat de o parte din concurenti si se realizeaza fara indoiala in cadrul pietei. Propun sa operam nu cu un concept ideal de piata (precum in modelul concurentei pure si perfecte), ci unul realist.

    Trebuie adaugat si faptul ca e vorba de contracte voluntare, in care nimeni nu utilizeaza forta pentru a impune un pret. Pro

    Link: https://mises.ro/1265/este-fixarea-pre%C8%9Burilor-de-revanzare-o-ac%C8%9Biune-incriminabila

  • Data postare: 01.02.2019 13:55:21

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    Impotriva Consiliului Concurentei

    Un comentariu prilejuit de recentele stiri despre amenzile date de Consiliul Concurentei:

    Mega Image avea un magazin pe strada Icoanei. A venit consiliul concurentei si a zis ca au cvasi-monopol mini-zonal. Cea mai simpatica sintagma sub care lucreaza pumnii mei minte economica nu are consiliului concurentei. Mega Image a facut un aranjament prin care in loc a aparut un magazin Anabella, cu profil similar cu Mega Image. Doar ca… nu era acelasi lucru. Ca o dovada a artei de a crea o afacere de succes, o arta in care fiecare detaliu conteaza, de la construirea marcii, la caldura luminii si amplasarea rafturilor, ba chiar pana la tipul manerului de la usa de intrare si trecand prin zeci de mii de astfel de decizii aparent insignifiante, la fiecare nivel al structurii foarte complexe a unei astfel de afaceri, Anabela a sucombat dupa vreun an. Acum spatiul acela sta neutilizat.

    Cui trebuie sa multumeaca piata, vanzatorul Mega Image si clientii sai? Unor specialisti in concurenta dintr-o birocratie care trece cu tancul prin piata, da cu ciocanul in ordinea contractuala si taie amenzile cu secera. Ca, de altfel, orice birocratie, oricat de bine intentionata si oricat de virtuos condusa de oameni care altfel pot dovedi o (trecuta) inteligenta fina, cu articole academice si estetisme liberale expuse prin reviste pentru dialog social (care au rol de a spala cumva pacatele diametral opuse – foarte concrete si antiliberale – din campul muncii).

    Recent, Consiliul Concurentei a lovit din nou, in supermaket-uri de aceasta data. Bucuria ingorantilor care nu inteleg sau urasc, adesea pe bani, dar poate si visceral, mecanismele pietei.
    Intrebare: credeti ca amenzile imense date de Consiliul Concurentei ajuta vreodata consumatorii? La marjele mici, bazate pe volum, ale supermarketurilor (care sunt manifestari ale regulii capitaliste a productiei de masa pentru nevoile maselor), un 0.1% din cifra de afaceri (amenda minima data de Consiliul Concurentei) poate insemna foarte mult din profit (acel surplus efemer care ii spune unei afaceri ca face bine ceea ce face).
    Ajung aceste amenzi la consumatori vreodata? Daca ar fi in favoarea consumatorilor, ne-ar chema cu bonurile sa ne intoarca o parte din suprapretul luat de supermarket. Ati auzit de asa ceva?

    Consiliul Concurentei este o institutie justificata de o eroare intelectuala, acea Nirvana Fallacy de care vorbea economistul Harold Demsetz. Cand ai o idee complet nerealista despre ce ar trebui sa fie concurenta, tot ce vezi in realitate sunt defecte, market failures. O institutie construita (la noi si in alte tari) ca un ciocan nu va vedea nicaieri decat cuie. Spre bucuria prostilor de socialisti cu basca si sapca din aia, stiti voi de care.
    Daca maine ar fi desfiintat Consiliul Concurentei, de maine am duce-o un pic mai bine. Un test acid pentru nocivitatea unei institutii este daca vor nesatuii de putere sa o acapareze. Face Valcov presiuni? Trebuie abolita.

    Link: https://mises.ro/1264/impotriva-consiliului-concurentei

  • Data postare: 16.01.2019 15:39:59

    blog-mania.ro postare Institutul Mises Romania

    15. O strategie pentru libertate

    Iata-ne, asadar, in posesia noului liberalism: un corp al adevarului, al teoriei sanatoase, aplicabil problemelor noastre politice. Dar, acum, ca suntem in posesia adevarului, cum putem obtine victoria? Ne confruntam cu marea problema strategica pe care au avut-o toate crezurile radicale de-a lungul istoriei: cum putem ajunge de aici, acolo? Din lumea noastra imperfecta, plina de etatism, la marele tel al libertatii.

    Link: https://mises.ro/1263/15-o-strategie-pentru-libertate

Bloguri, Bloggeri si Cititori